Îndată ce s-a încheiat prohibiţia în primul sfârşit de săptămână, am dat o fugă pe Siret, mai precis pe barajul de la Bereşti. Fiind la câţiva kilometri de satul bunicilor mei, îl cunosc foarte bine având în vedere sutele de ore petrecute pe malurile acestui lac. Deşi are mult avat şi biban, eu m-am dus ţintit pe specia mea favorită, şalăul.
Lacul Berești este unul din cele mai mari de pe cursul râului Siret, având o suprafaţă de 1.800 de hectare, cu o capacitate de 120.000.000 m.c. de apă. Barajul, construit în anul 1985 de vechiul regim, din raţiuni preponderent energetice, are o înălţime de 29 de metri şi o lungime de 122 m. Luciul apei are în medie cam 1 km lăţime şi lungimea cca. 15 km.
Structura lacului este interesantă, având un mal cu dale, celălalt beneficiind de un relief natural, câteva dealuri acoperite de pădure, intercalate de plaje naturale, care se întind pe câţiva zeci de kilometri.

Abordarea
Am preferat să sondez malul cu pădure, pentru că acolo se află albia veche a Siretului la aproximativ la 20-30 de metri de mal şi care se separă printr-un prag cu o cădere de 2 până la 3 metri, cu o plajă de adâncimi medii, de 1-1,5 metri. V-am dat toate aceste detalii pentru că ele sunt esenţiale atunci când căutăm şalăul şi vrem să avem o partidă reuşită.
Aşadar, ora 5 de dimineaţă mă găseşte pe malul locului vizat în timp ce zeci de întrebări începeau să-mi zbârnâie prin cap: unde sunt astăzi jupânii, ce gramaje să folosesc, ce năluci, ce culori... Offfff, am sărit un inel la lansetă!
Mă calmez, pun un jig de 14 grame armat cu un shad transparent cu glitter şi iau la puricat pragul plin de agăţături din faţa mea. Când pescuiesc de pe mal, prefer lanseurile oblice pentru a acoperi o zonă cât mai mare din prag, cu zvâcuri uşoare din vârful lansetei şi cu pauze de câteva secunde, fără să pierd însă firul din ochi. Pentu că bătea vântul, nu puteam să ţin firul întins, astfel că singura soluţie era să urmăresc orice mişcare suspectă apărută în fir curbat, lucru dificil de altfel. Astfel, trece o oră şi nu mă aleg decât cu nişte bibani hămesiţi care au înghiţit shadul de 7 centimetri de parcă ar fi vrut să se sinucidă.

Vânt şi năluci moi
Fără să dezarmez, încerc să urmăresc atent ce se întâmplă în jurul meu şi observ câteva atacuri răzleţe de şalău la câţiva metri de mal. Jupânii ieşeau de la apă adâncă, alergau după cârdurile de obleţi după care se întorceau în cotloanele lor, pline de agăţături. Din experienţa pescuitului la şalău, am reuşit să trag o concluzie personală: când bate vântul, e de bine, ies golanii la haleală! Am avut câteva partide extrem de bune pe vânt puternic. E drept că rezistenţa şi nervii pescarului sunt greu încercate, dar ăsta e pescuitul în general şi pescuitul la şalău în mod special. Nu cred că pot să fac o regulă din asta, dar când sunt nori, valuri şi cer înnorat, poţi să reuşeşti partide fantastice la acest peşte, deopotrivă de vorace şi delicat.
Salvarea mea era un golf aflat cam la un kilometru de locul unde mă aflam, dar care avea marele avantaj că „ascundea” un gropan de 6-7 metri care pornea direct din mal. Ajuns „pe cozonac”, pun un jig stand-up de 7 grame, care îmi permitea un bun control al nălucii pe fundul apei fără să exagerez cu gramajul jigului. Cum vântul îşi făcea datoria în continuare, malurile erau spălate de valuri, iar apa din golf devenise surie, ceea ce m-a îndemnat să folosesc o culoare puţin mai stridentă, un shad alb cu spate roşu şi cu o vibraţie mai accentuată a cozii pentru a fi mai uşor de găsit de fiţoşii şalăi. Lansez, fără să fiu convins însă că am alcătuit năluca câştigătoare, dar după primul stop simt un ciocan a cărui vibraţie pleacă până în umăr, odată cu un val puternic de adrenalină; înţep fulger şi după un drill prelungit reuşesc să scot la poză un şalău de aproximativ 4 kilograme. Eee, aşa mai vii de acasă... Cu un moral ajuns la cote înalte, iau la cercetat cu metodă tot golful şi după câteva zeci de lanseuri, mă aleg cu încă cinci şalăi de dimensiuni medii, care după ce clănţănesc intrigaţi spre camera foto, se întorc înapoi pe cuiburile lor.

Teorie şi practică
Odată cu descoperirea plăcerii pescuitului de şalău, spre anii ‘90, am pornit şi la vânătoarea nălucilor eficiente pentru asta. Evident că la începuturi, defilam cu un pumn de gruburi în trusă, şi alea obţinute cu mari eforturi pentru că nu prea se găseau, absolut convins că îmi ajung cu vârf şi îndesat ca să păcălesc şalăii de Bereşti. Pescari de spinning nu prea vedeam prin zonă, iar puţinii care ştiau câte ceva despre acest stil, pescuiau cu linguri oscilante sau rotative. Ucenicia mi-am făcut-o pe canalul de fugă, unde dacă nimereşti un cumul de factori (apă limpede, nivel crescut şi să meargă numai jumătate din motoare), ai ocazia să faci partide de vis la şalău, cu zeci de capturi pe partidă. Dacă nu ai această şansă, îţi încerci norocul în lacul de acumulare, cum am şi făcut. După ce am dat de gust, trusa mi-a crescut brusc cu câteva sute de năluci moi şi continuă să se extindă mereu. Fantezia producătorilor este nelimitată, iar boala achiziţiilor m-a cuprins şi pe mine ca pe orice pescar.
Nălucile cu o prezentare agresivă, ostentativă au fost cele mai căutate de mine o bună perioadă de timp: gruburile şi shadurile curly tail, shadurile cu coadaă tip paletă, cu o bătaie foarte agresivă – dacă nu băteau ca mitraliera, consideram ca nu sunt bune. Ulterior am căpătat încredere în nălucile cu o bătaie subtilă care îşi fac treaba foarte bine atunci când şalăii sunt mofturoşi şi mai puţin activi. O nălucă de acest tip, aşa-zisă jerk-bait, trebuie animată de către pescar imprimându-i o mişcare de zig-zag, pe verticală sau chiar pe orizontală, pentru a crea aparenţa unui peştişor rănit, care scoate din apatie şi cel mai posac şalău. Aşadar, din punctul meu de vedere, nu cred că există pescuit cu softuri la şalău, asta dacă vrem să avem rezultate, cu cinci shaduri chartreuse şi trei jiguri bilă în trusă. Poate că tocmai aici e frumuseţea, fiţi atenţi la zona în care pescuiţi, căutaţi pragurile, zonele cu ştepi, folosiţi gramajul minim la care puteţi simţi fundul apei. Adaptaţi năluca ca mărime, culoare şi vibraţie în funcţie de apetitul din acea zi a peştilor şi rezultatele nu vor întârzia să apară.