Există zile sau chiar perioade când şalăii par a fi total insensibili la... farmecele plasticelor moi, de parcă acestea şi-ar fi pierdut, dintr-o dată, vocea, talentul, chemarea. În astfel de situaţii, când nălucile suple sunt date „dispărute în acţiune”, e vremea să schimbăm total abordarea şi să mergem la antipozi, adică să apelăm la „tenorii” şi „sopranele” lumii artificiale – voblere cu vibraţii puternice şi bile în interior şi cicade. Într-un mediu în care sunetele se propagă mult mai rapid decât prin aer, strategia este... gălăgia!

Cauze şi... clauze contractuale
Plasticele moi nu au cum să dea rezultate optime tot timpul anului, şi asta din cauza unor factori independenţi de aptitudinile lor, sau ale noastre, de a prinde peştii răpitori, în cazul de faţă şalăii. Iată de ce este important să privim nălucile latente ca pe nişte „artiste” care au zilele lor – atât bune, cât şi nefaste.

Plastice în apă tulbure
Una dintre cele mai frecvente cauze care fac din plasticele moi nişte biete fantome, lipsite de orice substanţă şi putere de atracţie este, fără îndoială, gradul de turbiditate a apei. Altfel spus, tulburimea apei. Şalăul se bazează atât pe văzul extrem de dezvoltat, cât şi pe „senzorii” liniei laterale în detectarea prăzii, iar apa tulbure le poate răpi parţial primul dintre aceste simţuri. În asemenea condiţii, silueta unei năluci din plastic moale va trece în plan secund, factorul care îi va trăda prezenţa în zona de atac fiind vibraţia. Singurele plastice moi care emit vibraţii în apă sunt cele cu coadă în formă de paletă, care alternează prin mişcări sau „bătăi” ale paletei, de obicei în plan orizontal. Oricât de mari ar fi asemenea cozi în formă de paletă sau oricât de „tare” ar „bate” în apă, vibraţia lor nu se poate compara sub nicio formă cu cea a nălucilor cu adevărat vibratile. Din această categorie fac parte voblerele fără barbetă, care, pe lângă vibraţiile puternice, dublează chemarea prin zornăielile emise de bilele interioare, precum şi cicadele sau „lamele vibratile”. Ambele tipuri de năluci funcţionează după acelaşi principiu şi permit şalăilor nu doar să le localizeze uşor chiar şi în cea mai tulbure apă, ci să le şi repereze de la mare distanţă. Atât gradul de detectabilitate, cât şi cel de reperare la distanţă reprezintă cele două atuuri pe care nălucile vibratile le deţin în faţa oricărei năluci din plastic moale. În special vara, când apele lacurilor se tulbură ca urmare a încălzirii apei şi a eutrofizării, dacă plasticele moi nu răspund aşteptărilor, încercaţi, preţ de o jumătate de oră, cu voblere vibratile sau cicade. S-ar putea să fiţi sur... prinşi de rezultate. Acelaşi tipar se poate aplica ori de câte ori pescuiţi în apă... tulbure, inclusiv pe Dunăre şi râuri.

Afrontul... fronturilor atmosferice
O altă cauză care ştirbeşte mult din prestigiul de „primadone” al plasticelor moi este schimbarea bruscă a vremii. Aşa-numitele fronturi atmosferice sau “cold fronts”, cum le cunosc şi le ştiu de mare frică pescarii nord-americani de bass şi walleye (ruda şalăului european), schimbă de pe o zi pe alta comportamentul şalaului, un meteodependent notoriu. Fronturile atmosferice presupun scăderea bruscă a presiunii atmosferice, răcirea bruscă a temperaturii aerului, intensificări ale vântului, apariţia precipitaţiilor şi, bineînţeles, „dispariţia” apetitului şalăilor, după o scurtă perioadă de hrănire furibundă, care precede, de obicei, venirea acestor fronturi. Pe durata fronturilor atmosferice reci, şalăii parcă se fac nevăzuţi din zonele unde cu o zi înainte răspundeau foarte bine prezentărilor plasticelor moi şi nu numai. Chiar dacă rămân în proximitate sau coboară la adâncimi mai mari, la baza pragurilor, şalăii se hrănesc extrem de slab sau deloc sau, în cazul foarte fericit, doar exemplarele mici se atârnă anemic în câte un jig aflat la a nu ştiu câta trecere prin zonă. În această situaţie foarte dificilă pentru orice pescar de răpitor, nălucile din plastic moale devin de-a dreptul „afone”. Rezultatele pot fi cel mult aleatorii, iar frecvenţa, neconvingătoare. Asta înseamnă că a sosit, încă o dată, timpul pentru nălucile vibratile. Prin vibraţiile puternice şi zgomotele emise în apă, astfel de năluci reprezintă un cumul de stimuli care pot trezi, în ultimă instanţă, instinctele predatoriale (de hrănire) sau pe cele teritoriale (agresiune) ale şalăilor.

Alte voci, aceeaşi placă
Există şi alte situaţii când plasticele moi pot eşua lamentabil în încercarea de a determina şalăii să le atace. Creşterea bruscă a cotelor unui râu, scăderea cotelor, iar dacă pescuiţi pe incinte controlate de om, aceleaşi fluctuaţii produse artificial pot avea ca rezultat încetarea activităţii de hrănire în rândul şalăilor. Şi în aceste cazuri, se cere o abordare mai „puternică” a pescuitului, iar voblerele vibratile şi cicadele pot înclina serios balanţa unei partide la şalău în favoarea voastră, a pescarilor de spinning.

Jocul nu e greu pe ape
Plasticele nu ştiu să... cânte? Nu-i nimic, „angajăm” nişte voci noi, pe care şalăii sperăm sa le „asculte” cu mai mare atenţie. Depinde doar de voi cum prezentaţi aceste năluci astfel încât să le... încânte simţurile şalăilor.
Corul de voblere şi cicade nu dă rezultate? Nu trageţi în orchestră – împuşcaţi dirijorul! Cu alte cuvinte, ca să prindă peşte, năluca trebuie controlată corect şi la parametri optimi de către pescari. Regula de bază în prezentarea voblerelor vibratile şi a cicadelor sună cam aşa: fără accelerări bruşte şi smucituri (ca atunci când pescuiţi cu plastice moi), cu cât mai constantă mişcarea, cu atât mai bine. Ce înseamnă asta? Dacă pescuiţi cu un vobler vibratil sau o cicadă pe sistemul verticalizat, cunoscut şi sub sintagma „dinţi de ferăstrău”, nu acceleraţi, nu smuciţi lanseta în plan vertical sub nicio formă. Mişcarea continuă este cheia. Mai ales atunci când şalăii nu se hrănesc activ – „festina lente” cere o prezentare în aceeaşi „notă simfonică”, în armonie cu comportamentul solzoşilor. De asemenea, nu exgaeraţi cu mişcările verticale – nu ridicaţi lanseta până la verticală pentru a face năluca să vibreze de ‘nj de mii de ori pe fiecare ridicare. Dacă năluca vibrează de 2-3 până la 4-5 ori pe fiecare mişcare de pompaj este mai mult decât suficient. În termeni „orari”, asta înseamnă să nu ridicaţi lanseta mai sus de ora 11:00 – pe un cadran de ceas.

A doua prezentare de bază a nălucilor vibratile la şalău, pe lângă cea „în dinţi de ferăstrău”, este cea complet liniară, cu năluca menţinând aproape constant contactul cu substratul. Acest „joc” presupune să nu ridicaţi aproape deloc lanseta în plan vertical, şi tot ce va rămâne de făcut este să recuperaţi năluca doar din manivela mulinetei. Aceeaşi regulă se aplică şi aici: mai bine mai lent decât mai rapid. Stopările frecvente au şi ele un rol important în „economia jocului”. O tură de manivelă, stop/ pauză care poate varia între 2-3 secunde şi peste 10 secunde, o nouă tură de manivelă, stop. Pauzele îi dau timp şalăului să repereze năluca, să se apropie şi să se pregătească de atac.

O variantă a prezentării liniare este cea foarte lentă (slow rolling), cu o cicadă mai grea decât este cazul pentru adâncimea respectivă, în scopul de a menţine tot timpul contactul cu substratul. Aici, regula de bază este una singură: mulinaţi cât puteţi de lent, fără nicio pauză sau stopare. Această tehnică a dat de multe ori rezultat, atunci când zona în care pescuiam părea la fel de lipsită de şalăi precum Marea Moartă.

Orchestra – blank-uri de grafit şi super... fire
Pentru că pescuiţi în situaţii care cer senzitivitate maximă, atunci când şalăii mănâncă anemic, acompanierea „tenorilor” (Jackall TN, Rapala Rattlin’ Rap, Bill Lewis Ratt’L’Trap etc.) şi a „sopranelor” (cicade Vib”E”, Egogear, Evergreen, Imakatsu, Strike Pro) necesită „instrumente” de calitate. Iată de ce, lanseta din grafit, cu acţiune rapidă şi suficient de puternică pentru a înţepa la cea mai mică tresărire a firului, este absolut necesară. În plus, firul textil vă va ajuta să distingeţi fără echivoc şi instantaneu între „falseuri” şi „tacurile” reale... pentru un „finit coronat opus” chiar şi atunci când plasticele moi ies din scenă, în huiduielile audienţei.